Vederea permite sa se distinga trei feluri de elemente: formele, reliefurile si culorile.
- Vederea formelor este posibila datorita puterii convergente a sistemului optic. Imaginea, pe retina, este redusa si inversata. Vederea precisa a formelor, ori acuitatea vizuala este maxima in apropierea polului posterior al ochiului, care corespunde, pe retina, maculei: in fapt, aceasta contine in principal conuri. Tot ceea ce este perceput prin vederea periferica constituie campul vizual.
- Vederea reliefurilor si a distantelor, ori vederea stereoscopica, este posibila datorita integrarii de catre creier a doua imagini usor diferite, furnizate de fiecare ochi.
- Vederea culorilor, aflata sub dominatia conurilor, este mai intensa in zona centrala a retinei si mai putin buna la periferie.
Discromatopsia este o deficienta a vederii, cauzata de absenta sau o dereglare functionala a celulelor din retina, responsabile de perceptia cromatica, care se manifestă prin incapacitatea de a percepe diferenţele dintre unele sau toate culorile (exceptând alb, negru şi nuanţe de gri) pe care alţi oameni le pot vedea, în special nuanţe de roşu şi verde.
Retina este portiunea ochiului sensibila la lumina, care contine celule cu conuri, responsabile de vederea colorata si cu bastonase, responsabile de vederea in intuneric.
Ochiul normal prezinta la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatica, celule cu con sensibile fie la lumina rosie, verde sau albastra.
Persoanele cu discromatopsie prezinta tulburarari ale vederii colorate in spectrul rosu, verde, albastru si ale combinatiilor dintre acestea.
Acromatopsii
- Acromatopsiile totale sau monocromaziile sunt anomalii grave, persoanele respective percepand mediul inconjurator in alb – negru.
- Acromatopsiile partiale pot fi cu vedere dicromata sau cu vedere monocromata. Se caracterizeaza prin lipsa de perceptie a uneia dintre cele trei culori fundamentale.
- Protanopia – lipsa de percepere a culorii rosii survine la 10% dintre subiecti. Se mai numeste si daltonism dupa numele fizicianului englez Dalton care a descris-o.
- Deuteranopia – dicromazia tip Nagel, este lipsa de perceptie a culorii verzi. Se intalneste la circa 14% dintre subiecti.
- Tritanopia – lipsa de percepere a culorii albastre, survine mult mai rar – 1% dintre subiecti.
Discromatopsii
Se caracterizeaza prin perceptia deficitara a uneia dintre culorile de baza. Exista 3 varietati (1) protanomalia, perceperea defectuoasa a culorii rosii; (2) deuteranomalia,deficienta receptorului verde; (3) tritanomalia,deficienta receptorului albastru.
Termenul de discromatopsie este mult mai folosit decat cel de lipsa perceptiei culorilor, deoarece majoritatea persoanelor cu probleme de perceptie a culorilor pot identifica anumite culori. Exista foarte putine cazuri in care pacientii nu sunt capabili sa recunoasca nici o culoare.
Cauze Majoritatea tulburarilor de simt cromatic sunt mostenite genetic, fiind mult mai frecvente decat cele dobandite si afecteaza mult mai frecvent barbatii decat femeile.
Exista si tulburari in perceperea culorilor dobandite; acestea sunt determinate de inaintarea in varsta, de anumite boli sau de traumatisme ale ochiului. Tulburarile de simt cromatic mostenit genetic afecteaza ambii ochi, iar cele dobandite sunt, de obicei, unilaterale sau pot afecta mai mult un ochi decat pe celalat. Literatura de specialitate arata ca 8% din barbati prezinta daltonism. Aceste tulburari sunt mostenite genetic, prezente de la nastere, ireversibile si netratabile.
Simptomele discromatopsiei variaza de la o persoana la alta; unii pacienti nu sunt capabili sa recunoasca rosul, verdele si albastrul sau nuante ale acestor culori. Daca forma de discromatopsie nu este severa persoana nici nu realizeaza ca percepe lumea colorata diferit fata de ceilalti; poate percepe nuante ale culorilor, dar nu poate deosebi rosu de verde desi recunoaste galbenul si albastrul. De obicei discromatopsiile sunt pe linia rosu-verde (daltonism). In discromatopsiile severe, nu este perceputa nici o culoare, ci doar nuante de gri, alb si negru.
Discromatopsiile mostenite sunt afectiuni invariabile pe parcursul existentei persoanei respective, adica nu pot nici sa se agraveze, dar nici sa fie tratate.
Metodele de testare constau in recunoasterea culorilor si denumirea lor.
Testul plansa pseudoizocromatica: se cere subiectului sa priveasca un patrat cu puncte colorate care realizeaza un pattern (o litera sau un numar) si sa recunoasca imaginea alcatuita din punctele colorate. Persoanele ale caror vedere cromatica este intacta, pot recunoaste aceste pattern-uri, cei cu discromatopsie nu vor recunoaste sau vor identifica doar anumite litere sau cifre.
Testul de ordonare a culorilor: este folosit pentru investigarea discromatopsiilor dobandite dar si pentru a evalua severitatea discromatopsiilor mostenite. Se ordoneaza nuantele unei culori in functie de o culoare de referinta.
Testele pentru depistarea daltonismului sunt obligatorii pentru cei care doresc sa obtina permisul de conducere si pentru alte categorii de persoane cu anumite profesii.
Discromatopsiile pot avea un impact considerabil asupra vietii individului, afectand dezvoltarea cognitiva (invatarea si citirea) si putand limita optiunile profesionale. De aceea, diagnosticul tulburarilor de simt cromatic trebuie facut cat mai devreme, in jurul varstei de 3-5 ani. Monitorizarea perceptiei vizuale este recomandata a fi realizata cel putin o data, inaintea inscrierii la scoala, de preferinta intre varsta de 3-4 ani.
Tratament discromatopsiile dobandite pot fi tratate prin:
- interventia chirurgicala, care poate imbunatati perceptia culorilor, in cazul in care cataracta a produs discromatopsia
- oprirea medicamentelor care au cauzat tulburarile de vedere cromatica.
Modalitati de compensare a tulburarilor vedere cromatica:
- lentile de contact colorate sau ochelarii cu lentile colorate: ajuta la perceperea diferentelor dintre culori; nu corecteaza defectul si pot distorsiona obiectele
- ochelari cu lentile antireflex (cu ecran de protectie- filtru care absoarbe lumina): sunt utile deoarece persoanele cu discromatopsie pot sesiza diferentele intre culori atunci cand stralucirea si luminozitatea sunt scazute
- ochelari fumurii sau lentilele de contact fumurii cu filtru de protectie: sunt utili in discromatopsia severa,deoarece celulele cu bastonas functioneaza mai bine la lumina obscura. Sunt necesare si lentile de contact sau ochelari pentru corectia viciilor de refractie deoarece celulele cu bastonas ofera o imagine mai putin clara.
Impactul asupra vietii individului cu discromatopsie poate fi semnificativ.
Activitatile in care sunt folosite semnale colorate (semne de circulatie, semnale luminoase) pot fi serios perturbate, precum condusul masinii sau cititul unei harti. Alegerea hainelor asortate sau in culori complementare este o problema. Pentru a compensa aceasta inabilitate, persoanele cu discromatopsie trebuie se se bazeze pe o mai buna observare a lucrurilor si pe actiunile celor din jur. De exemplu, culorile semaforului vor fi recunoscute cand sunt aprinse, in functie de ordinea lor pe semafor.
La copii se observa o intarziere in dezvoltarea abilitatilor de invatare si citire; acestia vor ascunde defectul si vor incerca sa copieze temele de la colegi si actiunile acestora. Astfel, vor avea rezultate scolare slabe si stima de sine scazuta. Testarea vederii colorate intr-un examen de rutina poate preveni aparitia problemelor scolare ale copilului. Un copil cu rezultate slabe trebuie consultat si de catre un medic oftalmolog pentru a exclude o eventuala discromatopsie.
Orientarea profesionala poate fi afectata: meseriile de fotograf, designer de interior, pictor necesita o vedere cromatica intacta. Anumite meserii sunt interzise persoanelor cu discromatopsie, cum ar fi: pilot de avion, ofiter de politie, anumite grade din armata.