Glaucomul este o afectiune oculara cronica bilaterala caracterizata prin distrugerea progresiva a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informatiilor de la ochi la creier. Se produce astfel restrangerea treptata a campului vizual dinspre periferie spre centru si, in final, se poate ajunge la orbire.
Glaucomul reprezinta o cauza importanta de orbire la nivel mondial, de aceea, dupa varsta de 40 de ani, trebuie facute examinari periodice.
Este cunoscut faptul ca glaucomul are legatura cu presiunea din interiorul ochiului. Cu cat presiunea intraoculara este mai mare, cu atat creste posibilitatea ca nervul optic sa fie afectat.
Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de fibre nervoase. Glaucomul poate afecta la inceput doar o parte din aceste fibre provocand aparitia unor pete negre in campul vizual. Multi pacienti nu observa aceste puncte “oarbe” decat atunci cand boala este foarte avansata.
Exista 3 forme de glaucom:
- glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom. In aceasta forma, nervul optic este doar usor lezat, de obicei provocand pierderea gradata a vederii. Pot fi afectati ambii ochi in acelasi timp, desi de obicei unul este mai afectat decat celalalt. Acest tip de glaucom se dezvolta lent si tacut, fara durere sau alte simptome, iar uneori este depistat cand o mare parte din fibrele nervului optic sunt distruse, cu pierderea ireversibila a vederii. In mod obisnuit, glaucomul cu unghi deschis raspunde bine la medicatie, in special in cazul diagnosticarii din vreme si a unui tratament adecvat.
- glaucomul cu unghi inchis este determinat de o predispozitie anatomica a globului ocular, ce conduce la obstructia partiala sau totala a drenajului umoarei apoase(lichidul din camera anterioara a ochiului) prin blocarea unghiului de catre periferia irisului. Este mult mai rar intalnit si este foarte diferit de glaucomul cu unghi deschis prin aceea ca, de regula, presiunea intraoculara creste foarte rapid. In atacul de glaucom se produce inchiderea completa a unghiului irido-cornean cu aparitia urmatoarelor semne si simptome: inrosirea ochiului, pupila semi-dilatata, vedere incetosata, durere oculara intensa, cefalee (durere de cap), halouri colorate in jurul surselor de lumina, lacrimare, fotofobie(sensibilitate la lumina), stare de greata si voma. Atunci cand unele din aceste simptome apar, este necesar sa va prezentati, de urgenta, la medicul oftalmolog.
- glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere. Glaucomul care apare in primii ani de viata se numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand sensibilitate la lumina si lacrimare excesiva. Daca problema nu este detectata precoce si tratata poate sa apara scadere severa a acuitatii vizuale sau chiar orbire.
Cauza care produce glaucomul inca nu este cunoscuta. Glaucomul se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta in ochi. Tensiunea lichidului intraocular reprezinta balanta intre productia si drenarea acestuia. Umoarea apoasa este un lichid transparent produs in permanenta de catre corpul ciliar; el “hraneste” cristalinul, cornea si irisul si este drenat in sistemul venos.La un ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi in proportii aproximativ egale. Astfel se mentine o presiune constanta in interiorul ochiului, numita presiune intraoculara (PIO). Presiunea intraoculara este considerata normala atunci cand valoarea ei este intre 10 si 21 mm Hg. La pacientii cu presiune intraoculara crescuta (peste 21 mm Hg), ochiul continua sa produca umoare apoasa, dar este incapabil sa o elimine cu un debit normal. In timp, aceasta presiune intraoculara crescuta poate deteriora nervul optic, ceea ce duce la pierderea treptata a vederii. Daca presiunea intraoculara nu scade, se poate ajunge chiar la orbire.
Factori care cresc riscul de aparitie a glaucomului:
- pacient cu istoric familial de glaucom;
- miopie mare;
- migrena;
- traumatism ocular;
- factor rasial(rasa neagra);
- tratament prelungit cu cortizon;
- varsta(peste 45 ani);
- presiune intraoculara crescuta (hipertensiune intraoculara)
- persoanele care sufera de diabet zaharat, hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala, dureri de cap de tip migrenos, sindrom Raynaud, au miopie severa sau hipermetropie mare.
SIMPTOMELE GLAUCOMULUI
Pacientii cu anumite tipuri de glaucom au acuze ca:
- Dureri importante de cap;
- Vedere incetosata;
- Halouri luminoase in jurul surselor de lumina;
Foarte important de stiut este faptul ca marea majoritate a pacientilor glaucomatosi sunt asimptomatici, nu au nicio acuza. Din acest motiv, pentru a depista boala, trebuie facut consult oftalmologic la intervale regulate (in fiecare an).
Exista 3 tipuri de tratament pentru glaucom:
- Tratament medical: se face la indicatia medicului si are ca efect reducerea presiunii intraoculare prin diferite mecanisme.
- Laser terapie: Tratamentul laser este aplicat pacientilor care nu raspund la tratamentul medical. Este o metoda eficienta daca tratamentul nu este aplicat prea tarziu.
- Tratament chirugical: Tratamentul chirurgical se face in cazul in care celelalte 2 tipuri de tratament au esuat. Interventia chirurgicala nu are ca rezultat imbunatatirea vederii.
Nu exista medicamente capabile sa vindece glaucomul, vederea pierduta prin glaucom nu poate fi recuperata. Toate medicamentele utilizate in prezent in tratarea glaucomului reusesc sa opreasca sau sa intarzie agravarea bolii prevenind astfel aparitia orbirii. Ele fac acest lucru prin scaderea presiunii intraoculare (PIO), indiferent de forma de glaucom. De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci cand vederea nu este mult afectata, este esentiala.