Retina

anatomie-ochiRetina este unul din cele trei straturi ale peretelui posterior al globului ocular, stratul cel mai intern, aici fiind locul unde se formeaza senzatiile vizuale. Vascularizarea retinei este asigurata de catre artera centrala a retinei, care patrunde in globul ocular prin papila (locul de plecare al nervului optic).

Structura – Retina este constituita din mai multe tipuri de celule, celulele vederii fiind dispuse in trei straturi suprapuse, care sunt, incepand din spatele pana in fata ochiului, celulele fotoreceptoare (conuri si bastonase), celulele bipolare si celulele ganglionare.

Examene – Explorarea retinei se face prin examinarea fundului de ochi,  cu dilatatie pupilara. Unele examene complementare permit sa se studieze functionarea retinei (electroretinografie, electrooculografie) sau structura sa (angiografie oculara).

Patologie – Bolile retinei pot avea diferite origini:
– Dezlipirea de retina este relativ frecventa, mai ales la miopi sau la subiectii varstnici pentru care exista antecedente familiale.
– Bolile degenerative ale retinei, adesea ereditare, afecteaza indeosebi celulele fotoreceptoare si/sau epiteliul pigmentar (retinopatie pigmentara, degenerescenta tapetoretiniana).
– Bolile inflamatorii ale retinei sunt rare. Ele sunt provocate mai ales de inflamatia coroidei (corioretinita cauzata de toxoplasme, in special).
– Bolile vasculare ale retinei sunt ocluziile arteriale sau venoase provocate de oprirea circulatiei sangelui in artera centrala sau in vena centrala a retinei. Microcirculatia poate fi afectata, de asemenea, in cursul diabetului sau al hipertensiunii arteriale.
– Tumorile retinei sunt dominate de retinoblastom (tumori maligne), care afecteaza copiii foarte mici.

Dezlipirea de retina reprezinta aparitia unui spatiu intre cele doua foite ale retinei, stratul intern (neuroepiteliu) si cel extern (epiteliul pigmentar), in care patrunde un lichid, numit lichid subretinian.

  •  Acest lucru se poate produce spontan sau poate avea anumiti factori favorizanti:
    • miopia, in special miopia forte
    • unele degenerescente retiniene periferice
    • traumatism ocular, chiar minor, perforant sau neperforant
    • eforturi fizice intense,  ca in cazul ridicarii unei greutati mari, efortului de tuse, varsatura sau scremut (constipatie, sau in timpul nasterii)
    • interventie chirurgicala oculara, de exemplu operatia de cataracta

Mecanismul producerii dezlipirii de retina este decolarea partiala a corpului vitros (continutul “gelatinos” al ochiului) – modificare fiziologica datorata varstei, dar care, numai in prezenta factorilor favorizanti de mai sus poate produce dezlipirea de retina.

  • Exista si dezlipire de retina fara rupturi retiniene, numita dezlipire neregmatogena, care apare in unele boli inflamatorii ale retinei si/sau vaselor retiniene si care nu necesita operatie.
  • De asemenea, modificarile vitreoretiniene din diverse afectiuni, cum e retinopatia diabetica proliferativa, care, tractionand retina, pot determina decolarea ei, sunt la baza producerii asa numiteidezlipiri de retina tractionala.

Retinopatia diabetica

Diabetul este o boala metabolica, ce afecteaza intregul sistem vascular din organism, inclusiv la nivelul ochilor, dand nastere unor modificari specifice , numite generic retinopatie diabetica

  • Simptomele diabetului sunt: urinare frecventa, sete anormala, foame anormala, anemie, astenie, pierdere in greutate si altele. Diagnosticul se realizeaza de catre medicul diabetolog-nutritionist, pe baza unor investigatii clinice si de laborator
  • Retinopatia diabetica este o afectiune a vaselor de sange ce hranesc retina: acestea devin slabite, se rup si “scapa” fluid si sange in retina (exudate si hemoragii retiniene), reducand vederea; in plus, aceste vase de sange nu mai reusesc sa aduca substantele nutritive si oxigenul necesare retinei (hipoxie), afectand-o si mai mult. Evolutia este progresiva, in ani de zile, iar fara un tratament adecvat duce inevitabil la orbire.

Cauzele bolii nu sunt complet cunoscute; odata aparuta, evolutia acesteia nu poate fi oprita, ci doar incetinita sau intretinuta; de aceea detectarea ei timpurie este esentiala, indiferent de valoarea glicemiei.

Sursa: sfatulmedicului.ro

Bookmark the permalink.

Comments are closed.